CELE PATRU LEGĂMINTE - CARTEA ÎNŢELEPCIUNII TOLTECE

DON MIGUEL RUIZ
CELE PATRU LEGĂMINTE - CARTEA ÎNŢELEPCIUNII TOLTECE


AL DOILEA LEGĂMÂMT
NU CONSIDERA NIMIC CA FIIND PERSONAL


Următoarele trei legăminte derivă din primul. Al doilea legământ este: nu considera nimic ca fiind personal.
Orice s-ar petrece în jurul dumneavoastră, nu consideraţi că este ceva personal. Folosind un exemplu anterior, dacă eu văd pe cineva pe stradă şi îi spun: „Eşti un prost”, fără să-l cunosc, asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu el, ci cu mine. Dacă el va lua cuvintele mele în serios, atunci probabil că va crede că este într-adevăr un prost. Poate că va gândi: „Cum de ştie? O fi un clarvăzător, sau chiar poate vedea toată lumea cât de prost sunt?”.
Noi nu ne-am implica personal dacă nu am fi de acord cu ceea ce ni se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul tău şi tu te laşi prins în visul iadului. Premisa acestei capcane este ceea ce numim importanţa de sine. Importanţa de sine, sau faptul că luăm lucrurile la modul personal, este expresia supremă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că tot ce se petrece în jur are legătură cu noi. Noi învăţăm să devenim subiectivi (să interpretăm totul la modul personal) în timpul educaţiei noastre, al îndoctrinării noastre, când ajungem să credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu!
Nimic din ceea ce fac ceilalţi oameni nu este din cauza noastră. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei se află într-o lume complet diferită de cea în care trăim noi. Atunci când interpretăm personal realitatea, noi pornim de la premisa că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să dominăm lumea lor cu lumea noastră.
Chiar atunci când o situaţie pare cu adevărat personală, chiar dacă ceilalţi ne insultă direct, acest lucru nu are de-a face cu noi. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o legătură directă cu legămintele pe care le-au făcut în minţile  lor, cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s-a născut din toate programările pe care le-au primit pe parcursul îndoctrinării lor.
Dacă cineva îşi dă cu părerea despre dumneavoastră şi spune: „Vai, eşti cam gras”, nu trebuie să luaţi acest lucru la modul personal, deoarece adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sale sentimente, convingeri şi păreri. Acea persoană încearcă să vă trimită o otravă, dar nu poate reuşi acest lucru decât dacă veţi considera părerea ei drept un afront personal, caz în care preluaţi acea otravă, care devine parte integrantă din fiinţa dumneavoastră. Dând lucrurilor o interpretare personală deveniţi o pradă uşoară pentru acele animale de pradă care sunt magicienii negri. Aceştia vă pot vrăji uşor cu o mică părere, inoculându-vă astfel orice otravă doresc; acordând părerii lor o interpretare personală, dumneavoastră înghiţiţi otrava.
Vă hrăniţi astfel cu gunoiul lor emoţional, care devine în acest fel gunoiul dumneavoastră. în cazul în care nu acordaţi însă acestor lucruri o interpretare personală, veţi rămâne imun în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.
Felul în care privim acest film depinde direct de legămintele pe care le-am făcut cu viaţa. Punctul nostru de vedere este ceva foarte personal. El nu reprezintă decât adevărul nostru, nu şi al altcuiva. Astfel, dacă cineva se supără pe mine, eu ştiu că acest lucru îl priveşte. Eu sunt pretextul pentru ca el să se enerveze. Şi el se enervează deoarece îi este frică, deoarece se confruntă cu frica. Dacă nu i-ar fi frică, atunci nu ar avea de ce să se enerveze pe mine. Dacă nu i-ar fi frică nu ar avea de ce să mă urască. Dacă nu i-ar fi frică nu ar avea de ce să fie gelos sau supărat.
Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, în sufletul tău nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind evident faptul că te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, deoarece eşti fericit cu viaţa ta, deoarece eşti fericit cu filmul pe care-l produci, deoarece eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine m care totul este minunat. în starea de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu ceea ce percepi.
Orice ar face oamenii, orice ar gândi sau ar spune ei, nu luaţi aceste lucruri la modul personal. Dacă ei vă spun că sunteţi minunat, ei nu spun acest lucru din cauza dumneavoastră, ci numai pentru a vă face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ti spun că eşti minunat. Nu luaţi nimic la modul personal. Chiar dacă cineva ia o armă şi vă împuşcă în cap, nu a fost ceva personal. A fost doar o acţiune extremă.
Nici chiar părerile pe care le avem despre noi înşine nu sunt în mod necesar adevărate; de aceea, noi nu ar trebui să luăm la modul personal nici chiar ceea ce gândim noi. Mintea are capacitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar are şi capacitatea de a obţine informaţii din alte lumi subtile. Se întâmplă uneori să auzim în minte o voce şi să ne întrebăm de unde vine ea. Această voce poate veni dintr-o altă realitate, m care există fiinţe similare cu mintea umană. Toltecii au numit aceste fiinţe Aliaţi. În Europa, Africa şi India, ele au fost numite Zei.
Mintea noastră există inclusiv pe nivelul Zeilor. Ea trăieşte inclusiv în acea realitate şi poate percepe acea realitate. Mintea vede cu ochii şi percepe trezirea acestei realităţi. Dar, la fel de bine, ea poate vedea şi percepe fără ajutorul ochilor; de aceea ne este atât de greu să devenim conştienţi de această percepţie. Mintea trăieşte în mai multe dimensiuni. In anumite momente noi putem avea idei care nu aparţin minţii noastre, dar pe care le percepem cu mintea. Orice om are dreptul să creadă sau să nu creadă în aceste voci, şi dreptul de a ţine cont sau de a nu lua în consideraţie ceea ce spun ele. Noi avem dreptul de a alege între a crede sau nu vocile pe care le auzim în minţile noastre, tot aşa cum putem alege între a crede şi a accepta sau nu visul planetar.
Uneori, mintea poate să vorbească şi să se asculte pe ea însăşi. Ea este divizată, la fel cum şi corpul nostru este divizat. Tot aşa cum putem spune: „Am o mână pe care o pot atinge cu cealaltă mână”, mintea poate vorbi cu ea însăşi. O parte din minte vorbeşte şi cealaltă parte ascultă. Adevărata problemă apare atunci când o mie de părţi ale minţii vorbesc în acelaşi timp. Aşa cum spuneam, toltecii au numit acest fenomen mitote.
Mitote poate fi comparat cu o piaţă foarte marc, în care mii de oameni vorbesc şi se târguiesc în acelaşi timp. Fiecare dintre ei are gânduri şi sentimente diferite; fiecare are un punct de vedere diferit. în programarea mentală, toate legămintele pe care le-am făcut, toate condiţionările pe care le avem, nu sunt neapărat compatibile unele cu altele. Fiecare legământ, fiecare condiţionare este ca o fiinţă vie separată; are propria sa personalitate şi propria sa voce. Există legăminte conflictuale care se îndreaptă împotriva altor legăminte, şi astfel în mintea noastră începe un adevărat război. Mitote este motivul pentru care omul realizează cu greu ceea ce doreşte, sau atunci când doreşte. Omul nu este de acord cu el însuşi deoarece sunt părţi din mintea sa care doresc un anumit lucru, şi alte părţi care vor exact opusul.
O parte din mintea noastră are obiecţii faţă de anumite gânduri şi acţiuni, iar o altă parte sprijină acţiunile gândurilor opuse. Toate aceste mici fiinţe vii creează un conflict interior, tocmai din cauză că sunt vii şi fiecare dintre ele are o voce. Noi nu vom putea aplana conflictele din minte şi nu vom reuşi să facem ordine în acest haos numit mitote decât făcând un inventar al condiţionărilor noastre. 
Nu consideraţi nimic la modul personal, căci atunci când luaţi lucrurile la modul personal vă expuneţi la suferinţă pentru nimic. Oamenii sunt dependenţi de suferinţă pe diferite nivele şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe. Oamenii sunt de acord să se ajute unii pe alţii pentru ca să sufere. Dacă simţi nevoia ca altcineva să abuzeze de tine, vei găsi imediat pe cineva dispus să facă acest lucru. De exemplu, dacă te afli în compania unor oameni care simt nevoia să sufere, ceva din tine te face să abuzezi de ei. Este ca şi cum ei ar avea un afiş pe spate pe care scrie: „Vă rog să mă loviţi”. Ei cer justificări pentru suferinţa lor. Dependenţa lor de suferinţă nu este altceva decât un legământ pe care-l întăresc m fiecare zi.
Oriunde am merge vom găsi oameni care ne mint, iar pe măsură ce devenim mai conştienţi, observăm cum ne minţim singuri. De aceea, nu ar trebui să ne aşteptăm ca oamenii să ne spună adevărul, deoarece ei se mint pe ei înşişi. Cel mai bine este să avem încredere în sine şi să optăm singuri între ceea ce dorim să credem sau să nu credem, atunci când ni se spun diferite lucruri.
Atunci când îi priveşti pe ceilalţi oameni exact aşa cum sunt, fără a interpreta nimic la modul personal, este imposibil să fii rănit de ceea ce spun sau fac ei. Chiar dacă ceilalţi te mint, acest lucru nu te poate deranja. Ei te mint deoarece le este frică. Le este teamă că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Renunţarea la masca socială este întotdeauna un proces dureros. Dacă oamenii spun una, dar fac alta, cel mai bine este să te iei după faptele lor; în caz contrar, nu faci altceva decât te minţi singur. Dacă eşti sincer cu tine însuţi, poţi să scuteşti multe dureri emoţionale. Recunoaşterea adevărului poate fi dureroasă, dar noi nu ar trebui să fim ataşaţi de durere. Vindecarea se va produce oricum, şi nu este decât o chestiune de timp până când lucrurile se vor îndrepta de la sine.
Dacă cineva nu ne tratează cu dragoste şi respect, îndepărtarea lui de lângă noi apare ca o binefacere. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă noi, atunci vom îndura, cu siguranţă, mulţi ani de suferinţă alături de el sau de ea. îndepărtarea poate să doară pentru o perioadă de timp, dar inima noastră se va vindeca. Numai apoi vom putea alege ceea ce dorim cu adevărat. Vom descoperi astfel că nu trebuie să avem tot atâta încredere în ceilalţi cât în noi înşine pentru a face ceea ce trebuie.
Dacă ne vom face un obicei din a nu lua lucrurile la modul personal, vom evita multe supărări în viaţă. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispărea, chiar şi tristeţea.
Dacă ne vom face din al doilea legământ o obişnuinţă, vom descoperi că nimic nu ne mai poate aduce în iad. Apare astfel o stare de mare libertate interioară. Noi devenim imuni la magicienii negri şi nici un blestem nu ne mai poate afecta, oricât de puternic ar fi. întreaga lume poate să bârfească în legătură cu noi, dar dacă noi nu punem la suflet, vom deveni imuni la bârfe. Dacă cineva ne trimite în mod intenţionat o emoţie otrăvită, dar noi nu o luăm la modul personal, ea nu ne va afecta. Când omul nu acceptă emoţia otrăvită, aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o, pe care îl afectează direct.
Ne dăm astfel seama cât de important este acest legământ. Detaşarea şi non-implicarea personală ne ajută să rupem multe obiceiuri şi rutine care ne menţin în visul iadului şi ne produc suferinţă inutilă. Simpla practicare a acestui al doilea legământ ne poate permite eliberarea de zeci de alte condiţionări mai mici care ne produc suferinţă. Iar dacă vom practica simultan primele două legăminte, ne vom elibera de 75% din aceste condiţionări mărunte care ne menţin în iad.
De aceea, notaţi acest legământ pe o bucată de hârtie şi lipiţi-o de frigider, pentru a vă reaminti din când în când: nu interpreta nimic la modul personal,
Dacă ne vom face un obicei din a nu considera nimic ca fiind personal, noi nu vom mai depinde de ceea ce fac sau spun ceilalţi. Nu vom mai depinde decât de noi înşine şi de responsabilitatea propriilor noastre alegeri. Nimeni nu este vreodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; orice om este responsabil doar pentru el însuşi. Cine înţelege cu adevărat acest lucru, refuzând să interpreteze realitatea într-o manieră personală, cu greu mai poate fi rănit de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă veţi respecta acest legământ, veţi putea călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu vă va putea răni. Veţi putea spune: „Te iubesc” fără frica de a fi ridiculizat sau respins. Veţi putea cerc ceea ce aveţi nevoie. Veţi putea spune da sau nu, orice veţi dori, fără să simţiţi vreo vină sau vreo tendinţă de autojudecare. Veţi putea opta pentru a vă urma inima întotdeauna. In acest fel, chiar dacă vă veţi afla în mijlocul iadului, veţi avea starea interioară de pace şi de fericire. Vă veţi putea menţine în starea dumneavoastră de beatitudine, iar iadul nu vă va mai afecta deloc.




  (fragment)