a deveni: eu devin > tu devi(n)i > tu devii
a reveni: eu revin > tu revi(n)i > tu revii
a ţine: eu ţin > tu ţi(n)i > tu ţii
a deţine: eu deţin > tu deţi(n)i > tu deţii
a obţine: eu obţin > tu obţi(n)i > tu obţii
a reţine: eu reţin > tu reţi(n)i > tu reţii
a menţine: eu menţin > tu menţi(n)i > tu menţii
Vi, Vii, Vi-i, Viii
Cand se scrie cu 2 de ii vii:
Vi
Scriem vi dacă îl putem completa cu vouă:
Vouă vi s-a spus să nu mai chiuliţi de la ora de gramatică.
Vii
Scriem vii
a. când putem să-l completăm cu tu: tu vii, tu să vii – de la a veni.
b. când e pluralul de la viu şi, evident e opusul lui morţi: oameni vii (spre deosebire de oameni morţi). Sau vii / morţi – la biserică, pe căsuţele alea de tablă unde s-aprind lumânări.
Viii
Viii scriem, de obicei, tot în cele chestii bisericeşti: Viii cu viii, morţii cu morţii. Adică atunci când viii poate fi înlocui cu cei vii. (Cei vii cu cei vii, cei morţi cu cei morţi.)
Vi-i
Scriem vi-i când putem completa cu vouă şi pe ei: Când îmi puteţi da banii? – Vi-i dau mâine. (Eu vă dau vouă banii, pe ei.)
V-i nu există.
Sursa: http://diacritica.wordpress.com/tag/vi-sau-vii/
Scriem vi dacă îl putem completa cu vouă:
Vouă vi s-a spus să nu mai chiuliţi de la ora de gramatică.
Vii
Scriem vii
a. când putem să-l completăm cu tu: tu vii, tu să vii – de la a veni.
b. când e pluralul de la viu şi, evident e opusul lui morţi: oameni vii (spre deosebire de oameni morţi). Sau vii / morţi – la biserică, pe căsuţele alea de tablă unde s-aprind lumânări.
Viii
Viii scriem, de obicei, tot în cele chestii bisericeşti: Viii cu viii, morţii cu morţii. Adică atunci când viii poate fi înlocui cu cei vii. (Cei vii cu cei vii, cei morţi cu cei morţi.)
Vi-i
Scriem vi-i când putem completa cu vouă şi pe ei: Când îmi puteţi da banii? – Vi-i dau mâine. (Eu vă dau vouă banii, pe ei.)
V-i nu există.
Sursa: http://diacritica.wordpress.com/tag/vi-sau-vii/
